De Pestalotii: am schitat cateva randuri insa numai intr-o interpretare personala, ca amintirile unui baiat picat intr-o lume noua, ca o ruda a lui
Alice :
Nici nostalgia nu mai e cum a fost -i-mi aduc aminte de grafitti - incercand din greu sa deschid amintirile legate de atelierul din Calderon. Parca intram in camara lui Melchiades. Pe drum in fata era parcul, ocoleam gardul scolii, eu nu l-am sarit cumva niciodata. Masti vreo trei, camera din dreapta dupa usa a lui Claudiu, coridor o luai la stanga si camera de atelier a lui Dan. Si Cristi Sida a avut parca atelierul acolo, parca. Picturi si tot felul de lucrari. Am jucat si baschet putin. Nu mai stiu cine mi-a povestit ca Vasi a adormit pe resou, de asta are fata asa, acuma imi dau seama ca puteam sa fiu si eu in locul lui. Pe perete Barnes sa apucat sa calculeze cate boabe de grau a costat licenta jocului de sah. Apoi intr-o dimineata de duminica ne-am uitat la antrenamentul de kendo de pe bancile din curtea scolii. Chef cu luminari daca erau si fete. Pina azi de la mirosul de terepentina imi vine sac hefuiesc, s-a ars in mine ca un reflex pavlovian. Bunci a adus muzica tiganeasca, Kalyi Jag si Besodrom. De fiecare data am baut -cand era si pana- o sticla de euforie cu o suta de putere de viata. Apoi intr-o dimineata am plecat cu Dodo sa jucam fliper si dupa ce am baut toti banii mei de acasa mi-a dat drumul la culcare. Dar mai tarziu, in Bucovina deja, mi-a dat o ciorba si mi-a facut portretul in penita, il tin in bucatarie si acum.
Pentru moment atat, ies la o tigara pe coridor, poate beau un paharel pentru sanatatea ta si zic la vecini de jos -studenti in sesiune- sa dea mai incet muzica.
Ador
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Apropos drumul la atelier, pe care l-as putea face si acum cu ochii inchisi: in comparatie cu Ador, eu nu imi aduc aminte sa fi intrat vreodata pe poarta. Ar fi trebuit sa fac un ocol imens si in fond pentru ce? Ca sa ajung la atelier venind din complexul studentesc luam in considerare doar doua trasee: ori sar gardul inalt (o chestie uneori cam complicata), trec printr-o curte, apoi o iau la stanga si am ajuns, ori, ceea ce s-a intamplat mult mai rar, merg putin mai departe pe strada din spatele livezii calderonului si trec printr-o gaura (care cu timpul s-a facut tot mai mare si mai greu de camuflat) in gardul de sarma al livezii, traversez in diagonal livada unde claudiu si-a spart mut de beat ochiul (chiar si-l sparsese? cica ii intrase o creanga-n ochi sau el cu ochiu’n creanga) si ajung direct in fata atelierului. Si aici ma astepta deja mirosul de terepentina. Dane, daca scrii povestea, trebuie sa miroasa a terepentina!
ReplyDeletenadia
kalyi jag - mori shej, sabina
http://www.youtube.com/watch?v=qqeNxdyp5CE
da, intrari erau mai multe... pe parcursul celaor nu stiu aproape 10 ani cat am stat acolo... pe poarta portarului pervers :) ala cu nasu rosu care ciocanea fete la padurea verde pe 5000 d lei... saritu gardurilor peste tot, livada... da faza cu claus a fost unpic horor, eram in atelier cand el sentorsese din creshcinii cu mana la oki si nu stiam nici care ce santamplat, era ametzit bine da nu mut... neam speriat unpic dar am adormit si dimineatza sa dus la spital unde a primit ceva injectii cu morfina ca urma sa se opereze... zicea ca e totu bine si spera sai mai bage una :))
ReplyDelete