"atelieru".. lu laura.. tu draga tu mersi :)

De inceput.

Cum anii facultatii mele s-au transformat intr-o eterna tabara de vara si…de iarna

Intrasem la faculta la Poli.in final am ajuns sa studiez “artele frumoase” in “cadrul” liceului Calderon(Pestalozzi).

Pe Claus Toma l-am cunoscut intr-o dimineata de primavara,cred.Eram inca la liceu,in clasa a XII-a.Venisem cu nadia si oana,sa ne pregatim,cica,pentru un examen,pt o facultate din Bulgaria;initiativa sprijinita de fundatia Soros.Zilele alea,am sfirsit prin a ne caza la niste amici aradeni(buzneanu cristian,sabin chintoan,cristi sida,liviu pascu,giovi):D,in caminele universitatii.In fine,idéa e,ca dimineata ne-am trezit cu un individ,punker,care dormea pe podea,in mijlocul camerei si,care,de cum s-a trezit,inca,bine etilizat,mi-a trintit un:”ba,pizda,tu cine esti?”(dragalashenii,cu care ne alintam pina in ziua de azi). `nimeni altul decit micul dictator,claudiu toma m-am enervat si mega ofensata,i-am comentat.va imaginati,probabil,chestia asta nu l-a impresionat citush de putin,ba,mai mult,probabil ca l-a amuzat si i-a trezit si mai tare cheful de “amabilitati”si provocari.imi amintesc ca i-am zis ceva de genul cum ca ar fi un needucat si m-am carat in camera vecina.
In toamna,deja,eram studente in http://www.facebook.com/l/2038c;timisoara.nu se putea altfel.:)

Nici nu-mi mai amintesc cite dimineti la rand m am trezit cu nasul la citiva mm de scrumiere arhipline,sticle,peturi,pahare,cani sau,orice recipient putea fi folosit pt scrumat sau baut,si cu puloverele pline de par din blana de culoarea chihlimbarului,a lui Cognac sau..Gi(“Cognecii”le ziceam,cu nadia.mai stii,putza,puloverele noastre negre cu git?:)),cu mintea imbibata de terebentina si de “draga olteanu” etc..de la serile anterioare.diminetile,de obicei,dadeam,de cele mai multe ori,peste mirela sau kati,care trebaluiau de zor.

Mai era si ceva scriitorache leshinat,in zona,care locuia acolo,si care mai dadea pe LA http://www.facebook.com/l/2038c;ATELIER.nu mi mai amintesc cum il chema.ne tot cauta pe la camin,sa ne spuna poezii.

Cind nu puteam intra prin fatza,saream gardul.treaba pe care o faceam in repetatea rinduri in decursul unei nopti,asta de fiecarea data cind se terminau alcooalele si tigarile.noroc ca “buticu`”ala de pe Pestalozzi era mereu deschis si inca se mai dadeau tigari la bucata.

to be continued...

p.s.cit despre dedicatia muzicala, am sa-l rog pe bunzti sa se ocupe,pt ca s-ar putea ca el sa mai aiba singura caseta ramasa(sau dodo?);asta in cazul in care,nu s-au pierdut toate:Viszonto.se poate,domnu`? pe net n-am gasit,so..ramine sa o scoateti de la colectie.

Va tzuc cu dor si dragoste de sora-de barbunceala

ur always,

laura